Cu două secole în urmă, metodele fotografierii și modalitățile de developare a imaginilor, precum și ritmul efectuării acestor operațiuni erau foarte diferite de cele permise de tehnologiile moderne. Este foarte probabil ca aceste constatări să nu surprindă pe nimeni, chiar dacă situația descrisă constituie o etapă importantă a procesului, care a condus la soluțiile fotografice moderne.
Deși specialiștii consideră în mod oficial că istoria fotografiei a început în primele decenii ale secolului al XIX-lea, încercările de pionierat în fotografie au fost mult mai timpurii. Un exemplu elocvent în această privință este camera obscura – sau camera cu orificiu – care poate fi considerată, în esență, strămoșul aparatelor de fotografiat și de proiecție. Procedeul presupunea executarea unei mici găuri în peretele unei încăperi sau al unei cutii, ceea ce permitea proiectarea imaginii color inversate a obiectului din exterior pe unul dintre pereții laterali interiori. Prin urmare, era mai degrabă un aparat de proiecție, care îi ajuta pe maeștrii renascentiști să copieze planuri.
Bineînțeles, după un anumit timp, a apărut și nevoia de a înregistra cumva imaginile proiectate, mai ales datorită faptului că – spre începutul secolului al XIX-lea – progresele tehnologice au transformat camera obscura într-un instrument capabil să creeze imagini clare și fidele. În această perioadă, au început primele experimente cu tehnicile de înregistrare a imaginilor, deși nu se găsise încă soluția potrivită. Însă, fără aparatul de fotografiat cu orificiu și descoperirile anexe, istoria fotografiei și a modului de developare poze nu ar fi demarat.
În anul 1837, Louis Daguerre, un scenograf parizian, a început să experimenteze cu dezvoltarea tehnologică a fotografiei. În opinia sa, metodele existente ofereau deja un fundament excelent pentru a face pasul următor. Prin urmare, a început să-și manifeste interesul în privința posibilității de a capta imaginile pe termen lung și într-un mod tangibil; începând să dezvolte tehnica de developare poze. Experimentele sale au presupus utilizarea diferitelor procese chimice de developare poze – într-o cameră obscură – imaginea captată de aparat pe plăci de cupru placate cu argint.
Iar rezultatul a fost absolut uimitor în comparație cu experiențele anterioare, deoarece metoda sa –cunoscută astăzi, datorită inventatorului său, sub numele de daghereotipie – a permis crearea unor imagini pozitive directe și detaliate. Deoarece, câțiva ani mai târziu, statul francez a cumpărat brevetul și l-a făcut public, oricine putea încerca crearea unei daghereotipii; iar acest fapt a contribuit într-o mare măsură la o mai largă răspândire a metodei de developare poze. Procesul era, desigur, extrem de lung și complicat; prin urmare: multe îmbunătățiri erau posibile.